Ceaiul verde
Exista multe varietati de ceai verde, dintre care putine sunt cunoscute in afara Asiei. Aceasta lista contine doar o mica parte din ceaiurile baute in China, Japonia sau India. Ceaiul verde nu este oxidat deloc; frunzele proaspat culese sunt rulate si arse imediat. Ca rezultat, ceaiul verde are calitati mult mai vegetale sau erbacee decat ceaiul negru sau maroniu. Majoritatea ceaiurilor verzi produc o bautura verzuie. Oamenii obisnuiti cu ceaiul negru recunosc adesea gustul deosebit al ceaiului verde.
Ceaiul maroniu (oolong tea)
Ceaiul maroniu este oxidat, dar nu atat de mult precum ceaiul negru. Intr-un fel reprezinta puntea de trecere de la ceaiul verde la cel negru, dar ceaiul maroniu trebuie judecat dupa propriile sale caracteristici, si nu trebuie comparat cu alte tipuri de ceai. Cele mai multe ceaiuri maronii au o intensa aroma florala si un remarcabil gust de piersica. Altele au calitati vegetative ca cele ale ceaiului verde. Culoarea bauturii variaza de la verde pal, la roz si apoi la auriu profund
Ceaiul Alb
Ceaiul alb este acela in care predomina mugurii si nu frunzele. Este cules din plante speciale de ceai cunoscute sub numele de Shui Hsien si Dai Bai. Cel mai bun ceai alb se numeste Baihao Yinzhen, care inseamna „ace albe pufoase de argint”. Variantele mai putin fanteziste sunt numite Baimudan (sau Pai Mu Tan) si Show Mee (sau Shoumei).